BRUSTURELE - Petasites officinalis

Brusturele creste pe maluri de rauri si paraie, in santuri si liziere.In functie de regiunea geografica il mai intalnim sub denumirea de broscalan, brustur,buedea-ciumei, clococean, gula-de-balta, lipan, podval-galben, smantanica. Este mult mai mare decat potbalul galben din a carei familie face parte.Frunzele sale devin,la maturitate, mari cat palaria , sunt usor dintate si sunt acoperite cu un puf grip e partea inferioara.Florile de la alb murder pana la roz pal, au forma unor cosulete si sunt dispuse des pe portiunea superioara a tulpinii. Radacinile au actiune antitermica si au fost foarte cautate in timpul epidemiilor de ciuma, se culeg inca inainte de perioada de inflorire.Ceaiul sudorific de administreaza in caz de febra, insuficinta respiratory, artrita(guta) si epilepsie.Se beau zilnic, incetul cu incetul, 1-2 cesti.Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar la entorse, luxatii si picioare ranite de prea mult umblat, ci si in orice fel de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de radacini de brusture se pune pese noapte la macerat intr-un litru de apa, se incalzeste dimineata si se strecoara.
Comprese: frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite si aplicate sub forma de compresa.Aceasta operatie se repeat zilnic de mai multe ori.

CASUL - POPII, NALBA - Malva vulgaris - Malva neglecta

Casul -popii cu frunze mici (malva vulgaris) - numit si banuti, cas, colacel, covrigel, nalba salbatica, nalba rotunda, turtele - creste pe langa garduri, margini de drum, ziduri vechi si grohotisuri de panta, insa numai in imediata apropiere a unei regiuni populate.Daca este gasit vreodata departe de orice asezare omeneasca, este sigur ca acolo a fost odata o curte , o ferma sau o casa,Casul - popii cu frunze mari (Malva grandifolia - Malva silvestris) este general cunoscut sub numele de nalba, eventual nalba alba, nalba de camp, nalba-mica.Aceste plante, ca si alte varietati de Malva, sunt raspandite prin gradinile de flori si zarzavat.Ele contin in frunze, flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante.Casul popii cu frunze mici este o planta taratoare, putin lemnoasa la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer lung, zimtate rotund si flori mici, de la violet la roz pal.Fructul rotunjor arata ca o roata de cas, de aici numele de casul - popii.Nu exista probabil decat putinii copii crescuti la tara care n-au manvcat aceste "rotite de cas" sau nu s-au jucat cu ele.Florile , frunzele si tulpinile se culeg din iunie pana in septembrie.Intrucat la usacat se pierd din substantele mucilaginoase , planta ar trebui utilizata cat se poate de proaspata.Dar si planta uscata are suficiente puteri tamaduitoare.

Nalba se dovedeste benefica mai ales sub forma de ceai in inflamatiile mucoaselor din interiorul organismului, in gastrite, in inflamatiile mucoaselor vezicale(ale vezicii urinare), gastro-intestinale si ale cavitatii bucale, ca si in ulcerele gastrice(stomacale) si intestinale.In acest scop se poate prepara o supa din frunze amestecate cu orz..Intai se lasa orzul sa fiarba, iar cand s-a racit se adauga frunzele de nalba.

Nalba este indicate si in caz de secretie pulmonara abundenta, bronsita, tuse si raguseala puternica (deci laringita), amigdalita si gura uscata.ca sa nu se distruga substantele mucilaginoase, planta se lasa peste noapte in apa rece, pentru a se forma asa numitul extract rece.Ratia pentru o zi este de 2-3 cesti caldute, baute cu inghitituri mici. Chiar si in cazul unui emfizem pulmonary rebel, considerat adesea incurabil, care provoaca grele insuficiente respiratorii , nalba are un effect lecuitor.Se beau minim trei cesti pe zi, dupa cum am mentionat mai sus, iar frunzele si florile zdrobite, strecurate si bine incalzite, se pun peste noapte sub forma de comprese in zona bronhiilor sip e piept.

Excelente se dovedesc baile de ochi si compresele la ochi facute cu ceai de nalba caldut, pentru cazurile rare cand apare o secare a secretiei lacrimale, care creaza bolnavului o oarecare indispozitie si senzatia de neajutorare.

Spalaturile cu nalba calduta sunt benefice in alergiile tenului , care provoaca mancarimi si usturimi faciale.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Numai ca extract rece! Se pune o lingurita (cu varf) de plante la un litru de apa, se lasa sa stea peste noapte la macerat, dimineata se incalzeste usor.
Bai de picioare si maini: 3 maini pline de nalba se lasa peste noapte in apa rece, intr-un recipient de 5 litri.Adoua zi se incalzeste totul atat cat suporta mainile si picioarele.Durata baii - 20 de minute.Apa reancalzita, poate fi folosita inca de 2 ori.
Comprese: Resturile de plante de dupa prepararea ceaiului se incalzesc usor in putina apa si se face un terci amestecandul cu faina de orz;terciul se intinde pe o bucata de panza si se aplica local cat e cald.

CIMBRUL - Thymus serpyllum

Numit si buruiana de balsam, cimbrisor, cimbru-de-camp, cimbru salbatic, iarba cucului,lamaita, sarpun, tamaita, timian, cimbrul creste pe pasuni insorite, pe povarnisuri sip e liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe campii.Are nevoie de multa caldura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamantului radiaza in mod special. In arsita soarelui amiezii, din pernitele florilor violet se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insecte si albine.

Cimbrul a venit la noi in sec. al XI- lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi salbaticite se gasesc in gradinile noastre mai cu seama ca cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba cucului, lamaita.Acesta, spre deosebire de cimbrul de camp, ajunge pana la o inaltime de 50 de centimetrii.Ambele au acelasi effect curative.Cimbrul era renumit inca din antichitate.Traditia spune: "Cimbrul este mai ales repezit, infierbantat si aprins.El stimuleaza fluxul diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea pruncului din trupul mamei.Bautura preparata din el curate partile interne ale organismului"Este de asemenea foarte efficient in cazul nevralgiilor faciale.

Cimbrul se culege in perioada infloririi, din lunile iunie pana in august; cel mai bun este cel cules in soarele amiezii.Florile pot fi puse intr-o sticla umpluta pana la gat si lasate 10 zile la macerat in ulei sau se poate face un irop.Uleiul de cimbru se foloseste contra paraliziei, in apoplexie , scleroza in placi(multipla), atrofie musculara, rheumatism si entorse.

In cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in cazul spasmelor organelor pelviene(genitale), este indicat cimbul atat in uz intern cat si in uz extern.Se beau 2 cesti pe zi.Florile culese in soarele amiezii si uscate se aplica extern sub forma de perne de plante in cazul crampelor.Inainte de culcare, aceasta perna se incalzeste intr-o tigaie si se pune pe stomac sau bazin.Se recomanda pernele de plante si in umflaturi, contuzii si rheumatism vechi.

Asociat in parti egale cu patlagina ingusta , cimbrul si-a dovedit eficacitatea in combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a secretiilor abundente ale bronhiilor si astmului bronsic, ba chiar a tusei convulsive.Intr-o ceasca de apa fierbinte se introduce o felie de lamiae si o lingurita de cimbru patlagina.Repaoos:1/2 minut. Ceaiul trebuie baut fierbinte si in inghitituri mici.Se prepara proaspat de 4 - 5 ori pe zi.

Tinctura de cimbru serveste ca frectie pentru fortificarea membrelor copiilor slab dezvoltati; dar si la bolnavii de scleroza in placi(multipla) ar trebui sa apeleze la aceasta frictionare. Si in crizele de epilepsie se recomanda cimbrul.Ceaiul, 2 cesti pe zi, nu se bea in criza, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamani, cu intreruperi de cate 10 zile.Minunat si foarte prielnic este siropul de cimbru.In raceli, el se administreaza inaintea meselor.

MODURI DE FOLOSIRE

Infuzie: O lingurita (cu varf) de plante este oparita cu un litru de apa proaspat fiarta si se lasa sa stea putin.
Adaos la baie: Pentru 1 baie completa - 200 grame de plante
Tincture de cimbru: Cu inflorescentele culese in soarele amiezii se umple o sticla pana la gat, fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe de 38 - 40%si se lasa sa stea la soare.

NUCUL - Juglans regia

Nucul, numit in popor si nucar sau nuc colestiv, infloreste in luna mai inca inaintea formarii si aparitiei frunzelor.Frunzele proaspete se aduna in iunie, nucile verzi la mijlocul lui iunie, atata timp cat mai pot fi intepate usor, cojile verzi de nuca putin inainte de a se coace si de a deveni maro , iar fructele coapte in septembrie.

Ceaiul de frunze de nuc este un mijloc eficace in tulburarile digestive, deci in constipatie si in inapetenta (lipsa poftei de mancare), precum si in curatirea sangelui.De asemenea, el se intrebuinteaza cu bune rezultate in tratamentul diabetului si contra icterului.

O infuzie din frunze de nuc ca adaos la baie este buna contra scrofulozei si a rahitismului, contra osteoporozei si a umflaturilor la os, ca si a unghiilor purulente de la maini si picioare.Spalati in caz de eczema la cap (mai ales la sugari), rofii(coji) si scabie (raie) locurile respective cu infuzie din frunze verzi de nuc si vet vedea curand rezultatul! Spalaturile, respective baile cu acest adaos aajuta in acne, eruptii purulente, transpiratia picioarelor si leucoree.Se clateste gura cu aceasta infuzie in caz de stomatita ulceroasa, afectiuni ale gingiei, gatului si laringelui.

O infuzie concentrate de frunze de nuc, adaugata la apa de baie, vindeca degeraturile.Si in cazul unei caderi masive de par se poate ajunge la rezultate bune, masandu-se mult pielea capului cu acest lichid. Frunzele proaspete alunga insectele nedorite.

Din nucile verzi culese inainte de Sanziene, deci aproximativ pe la mijlocul lunii iunie (nucile trebuie sa pota fi intepate usor), se poate prepara o tincture de nuci care curate stomacul, ficatul si sangele si inlatura hipotonia (lenevia) stomacala si colita de putrefactie. Aceasta tincture este un remediu excellent contra sangelui ingrosat.